You are currently viewing Povești Interbelice, Câmpulung Mușcel

Povești Interbelice, Câmpulung Mușcel

  • Post author:
  • Post category:Travel
  • Post comments:0 Comments
  • Reading time:4 mins read

Am avut norocul să intru într-una dintre cele mai vechi case din Câmpulung. Oamenii spun că ar fi chiar cea mai veche. Din păcate, n-am găsit prea multe informații despre clădire, dar știu că aici s-a filmat faimoasa scenă din Titanic Vals cu “Nu mă votați”, jucată de Grigore Vasiliu Birlic – secvența se poate vedea aici . Diferența este că, pe atunci, statuia Negru Voda se afla vis a vis de clădire, adică unde începe bulevardul “Pardon”, pe când acum este în fața bibliotecii. Totuși, nicăieri nu scrie că în Câmpulung s-ar fi filmat scena, am rămas doar cu mărturiile oamenilor.

Titanic Vals în Câmpulung

Doctor Carmen Oprescu este membru al cercului de istoric “Gheorghe I. Brătianu” din Câmpulung Mușcel și m-a ajutat cu câteva informații despre casă, mai mult ipozele d-ale sale, pe care și-a dorit să mi-i le împrătășească, mai exact: “1. Construcția trebuie să fi fost hotel, mai precis Hotelul Petre Zamfirescu. 2. Posibil ca Hotelul să fi dat și numele străzii Petre Zanfirescu. 3. Petre Zamfirescu a fost un primar foarte destoinic din perioada interbelică.” Acestea au fost spusele doamnei Carmen, dar, din nefericire, nu am găsit nimic despre un hotel cu acest nume. Am găsit un alt nume posibil – Hotelul Grădişteanu, dar nu scrie nimic despre el :)) – http://arhiva.formula-as.ro/2016/1205/mica-enciclopedie-as-27/calatorie-prin-amintiri-campulung-muscel-20380

O altă informație ar fi că tot aici s-ar fi filmat și o scenă din Gaițele, când vine Vanda de la Paris.

Interesant e că, deși clădirea se află aproape de centrul orașului, nu multă lume cunoaște misterul din spatele ei.

Se mai spune că a functionat un bordel în perioada interbelică. Eu știu sigur că devenise locuință pentru cei care nu aveau un venit mare, căci am intrat prin 2016 și erau câteva camere locuite. La fel ca în cazul Hotelului Regal, care este puțin mai jos de această clădire.

Am avut ocazia să intru și acum, în 2021, doar că nu mai era locuită. Domnul care stă la parterul clădirii are un magazin de rame și oglinzi și mi-a dat acordul să o pot vedea. Tot el mi-a zis că proprietarul ar fi fost un doctor pe nume Gorgescu, care a murit, deci nu-i mai pot pune întrebări. 😀

Așadar, mi-am pus ochelarii de la polaroptic și m-am bucurat de fiecare cameră, fiecare hol, fiecare urmă de trecut.

Doar 3 camere erau deschise, deoarece pe restul ușilor se aflau lacăte. Întreaga clădire era fascinantă și am reușit chiar să stau în balconul în care s-a filmat acea scenă de la Titanic Vals.

În camerele care erau deschise am găsit 2 calendare, un scaun, o saltea și o canapea. Camera cu balconul este asta:

Apoi, am traversat holurile și am ajuns la această cameră:

În a treia cameră era doar un calendar din 2010, dar am filmat totul și am creat reels-uri pe Instagramul, că prin poze făcute cu telefonul nu poți reda toată frumusețea. Găsești contul meu aici, dacă vrei să vezi restul.

Pe holuri am găsit uși vechi, cu detalii frumoase.

Din păcate, lumina era foarte slabă și nu am reușit să fac poze prea reușite. Nici nu m-am deranjat prea tare, pentru că emoțiile erau copleșitoare și voiam să văd cu ochii mei toată experiența. Nu era în plan acest articol.

După ce am traversat toate “potecile”, am ajuns și la balconul din spate.

Și cam acestea sunt informațiile pe care le dețin. Dar nu mă voi opri din căutat. Dacă știi mai multe detalii, aștept comentariul tău. Mi-ar face plăcere să aflu cât mai multe. Spor la căutat comori 😀

Leave a Reply