Părul îi fuge printre degete. Atmosfera-i dezolantă. Țigară aprinsă-i singura ce oferă viață camerei.

Sunetul fumului inhalat…

Razele-i curg pe șuvițele ei de foc. Se transformă-ntr-un roșu țipător…

Cred că n-am observat ticăitul ceasului… Fuge. Timpul se scurge printre firele alb-tămâioase.

Privirea nu are gândire. E inertă. Ca a unui bolnav. Débile. Descompusă în bucăți de plumb.

Firele-i zboară pe fața lipsită de viață.

Timpul stă pe loc…

Siluetele bibelourilor o judecă în tihnă. Toate o privesc. Se miră. Se întreabă. Filosofează în tăcere.

Nimic nu-i straniu. Totul e gol.