Părul îi fuge printre degete. Atmosfera-i dezolantă. Țigară aprinsă-i singura ce oferă viață camerei.
Sunetul fumului inhalat…
Razele-i curg pe șuvițele ei de foc. Se transformă-ntr-un roșu țipător…
Cred că n-am observat ticăitul ceasului… Fuge. Timpul se scurge printre firele alb-tămâioase.
Privirea nu are gândire. E inertă. Ca a unui bolnav. Débile. Descompusă în bucăți de plumb.
Firele-i zboară pe fața lipsită de viață.
Timpul stă pe loc…
Siluetele bibelourilor o judecă în tihnă. Toate o privesc. Se miră. Se întreabă. Filosofează în tăcere.
Nimic nu-i straniu. Totul e gol.