You are currently viewing Împământenit-ar firimiturile vieții

Împământenit-ar firimiturile vieții

  • Post author:
  • Post category:Artă
  • Post comments:0 Comments
  • Reading time:1 mins read

Încep să se așeze multe firimituri pe geam în timp ce plouă frumos pe frunzele ce se leagănă împreună. Astea-s gândurile, stările…sunt multe și mici sau mari sau cum le-o cade și le-o șade mai sănătos.

Se înmoaie, se lipesc, se fac dispărute. Dar în esență, ele s-au împământenit, s-au topit și s-au înrudit cu lemnul geamului mâncat de firimiturile vremii. Și-au împreunat menirile și viața.

Iar eu le tot privesc și le simt cum se dezvoltă. Mă tot țin de vorba și poate că vreau să dorm. Sau poate că mă prefac că dorm și mă lasă să-mi duc calea până la capăt.

Și dacă nu mă lăsa, văd eu, le caut pe cineva sau încerc să vorbesc cu ele, să le împac și să le ofer alinare, înțelegere și răbdare. Că vina nu-i a lor și nici a mea. Și las firimiturile să-și facă veacul, în timp ce mă descopăr, mă caut și mă găsesc, că să mă pierd din nou pe covorul de firimituri vorbărețe și moi.

Leave a Reply