You are currently viewing Ideea ce nu aparține nimănui

Ideea ce nu aparține nimănui

  • Post author:
  • Post category:Artă
  • Post comments:0 Comments
  • Reading time:2 mins read

Se nasc o mulțime de idei de la o singură idee transcendentă (cică). Dispare, apare, se duce, se învârte și mă ia cu ea. Lumile noastre se intersectează până la un punct. Deși ideea-mi aparține, devine de sine stătătoare și gândește fără să aibă nevoie de mine. E diametral opusă de cum am gândit-o eu și, sincer, nu are idee că era ideea mea.

Dară-mi pun un balonzaid pe mine, mă duc să fug de ea și dânsa vine spre mine. Mă ascund și eu, că ce sa fac? Să mă las pradă unei idei care nu are habar că e ideea mea?

Doar că ea s-a transformat într-un gând puternic ce tocmai dă viață unui gânduleț. Iar gândulețul se transformă-ntr-un adult – își face o casă, un trai. Și mă opresc, spunându-mi că nu mai sunt urmărită de o idee, ci de mii de gânduri de sine stătătoare. Tare mai vorbesc. Mă doare capul. D-apoi unde să te ascunzi când la fiecare colț se mai naște-un gând și nu moare niciunul?

Carevasăzică trăiesc într-un sat de gânduri și de idei care dau la rândul lor naștere la alte sute de mii de gânduri și încep să uit care e ideea mama și care e gândul tata. Ori câta neamu’ dăinuie-n mintea mea, care se simte prea grea ca să mai explice și altor gânduri cum stă treaba.

Însă mă las pe vine și treacă-meargă, mai iau o uliță la pas. Poate mai las câte-un gând, mă mai împac cu altul. Acum mă opresc, că serios, ideile și gândurile deja și-au construit o altă planetă. Ferice de cine scapă de ele.

Leave a Reply